Ghidul

Introducere

Ghidul oferă utilizatorilor sprijin suplimentar și bune practici privind referirea unui caz, condițiile care trebuie îndeplinite, aspectele care trebuie și nu trebuie luate în considerare, precum și legăturile cu alte mecanisme de referire existente. Ghidul poate fi adaptat contextului național și/sau mecanismelor de referire existente, având ca scop sprijinirea eforturilor autorităților în garantarea respectării drepturilor omului pentru solicitanții de azil vulnerabili.  

Ce este un mecanism de referire? 

Un mecanism de referire reprezintă un sistem destinat identificării, protejării și asistării persoanelor cu nevoi speciale, prin implicarea autorităților publice relevante și a organizațiilor societății civile 1. Astfel de mecanisme au fost dezvoltate în diferite țări pentru a facilita coordonarea eforturilor menite să protejeze drepturile omului, mai ales în cazul persoanelor vulnerabile.

Instrumentul de Referire include formulare care pot fi adaptate și utilizate pentru facilitarea mecanismelor de referire la nivel național sau la nivel local. Acest ghid nu constituie o instruire completă privind facilitarea procesului de referire; astfel, se recomandă autorităților naționale să se asigure că utilizatorii dețin competențele necesare și beneficiază de formare adecvată pentru identificarea și referirea persoanelor cu nevoi speciale, în conformitate cu legislația internațională și legislația națională aplicabilă. De asemenea, autoritățile trebuie să se asigure că toate persoanele implicate în procesul de referire respectă codurile de conduită relevante.

• 1

  The EASO operational definition of a referral mechanism: a mechanism aimed at identifying, protecting and assisting persons who have special needs through referral, and involving relevant public authorities and civil society. This definition is based on the Organisation for Security and Co-operation in Europe (OSCE) definition of the National Referral mechanism for victims of trafficking in human beings.

Principii directoare

Ghidul trebuie implementat în conformitate cu următoarele principii:

Nediscriminarea

Respectarea principiului nediscriminării presupune asigurarea faptului că persoanele nu sunt discriminate (ex. tratate necorespunzător sau private de accesul la servicii) pe baza caracteristicilor individuale sau a apartenenței la un anumit grup, pe criterii de gen, vârstă, statut socio-economic, rasă, religie, etnie, dizabilitate, orientare sexuală, identitate de gen, expresie de gen sau caracteristici sexuale.

Interesul superior al copilului

"Interesul superior al copilului" include siguranța fizică și emoțională a copilului (bunăstarea sa), precum și dreptul său la dezvoltare 2. În conformitate cu articolul 3 din Convenția ONU privind Drepturile Copilului (CRC), interesul superior al copilului trebuie să stea la baza tuturor deciziilor și acțiunilor întreprinse și să ghideze selectarea furnizorilor de servicii. Furnizorii de servicii trebuie să folosească standarde adecvate de protecție a copilului și să respecte standarde etice corespunzătoare activității desfășurate3.

Lucrul cu copii:

• Lucrul cu copiii, și în special cu cei afectați de crize umanitare, neînsoțiți sau exploatați, necesită instruire specializată în protecția copilului și în tehnici de interviu sensibile pentru copii, altfel nevoile copiilor pot să nu fie identificate și abordate corespunzător.
• Asigură-te că ești la curent cu serviciile pentru copii oferite în zona ta din maparea serviciului pentru a recomanda copilul.
• Dacă nu este clar pentru dumneavoastră cum să faceți din interesul superior al copilului o considerație principală sau identificați probleme de protecție a copilului (abuz, neglijență, exploatare etc.), trimiteți copilul la un specialist în protecția copilului.
• Asigurați-vă că respectați protocoalele și legile naționale. Multe țări au cerințe obligatorii de raportare privind abuzul asupra copiilor, care obligă să raporteze cazurile de presupuse abuzuri asupra copiilor către autoritățile naționale de aplicare a legii.
• Să ofere servicii cultural adecvate (de exemplu, implicarea mediatorilor culturali, sensibilizarea furnizorilor de servicii la experiențele solicitanților/refugiaților și condițiile din țara de origine, adaptarea materialelor informative la diferite diversități culturale pentru a îmbunătăți promovarea; evitarea stigmatizării sau perpetuarea suplimentară a stereotipurilor în timpul furnizării serviciilor). A fi sensibil cultural înseamnă a fi conștient de contextul cultural diferit și înțelegerea diferențelor.

Nu face rău

Acest principiu presupune că acțiunile și intervențiile destinate sprijinirii persoanelor cu nevoi speciale nu trebuie să le expună unor riscuri suplimentare sau altor forme de vătămare. Este necesar să se acorde atenție modului în care sunt luate deciziile, colectate, stocate și partajate informațiile. Actorii implicați trebuie să evite revictimizarea victimelor violenței, prin crearea unui mediu de sprijin sigur, în care drepturile acestora sunt respectate, siguranța este garantată, iar aceste persoane sunt tratate cu demnitate și respect. De asemenea, trebuie evitate interviurile repetitive inutile și solicitarea acelorași informații de către mai mulți actori.
 

Protecția informațiilor 

Confidențialitatea presupune partajarea informațiilor strict pe baza principiului „necesității” și numai cu consimțământul informat al persoanei implicate, doar pentru un scop specific. Acest principiu implică limitarea colectării și distribuirii informațiilor sensibile și identificabile doar către persoanele care au nevoie de acestea pentru a furniza sprijin sau asistență. Protecția informațiilor și a datelor colectate trebuie să fie adecvată, relevantă și proporțională cu scopul pentru care acestea sunt utilizate.

Obligația de confidențialitate se aplică tuturor persoanelor implicate, inclusiv furnizorilor de servicii, interpreților și altor colaboratori. Accesul la informațiile solicitantului trebuie permis doar cu acordul acestuia și numai pentru un scop specific. Este important de menționat că confidențialitatea este limitată atunci când sunt identificate probleme legate de siguranță și este necesară contactarea altor furnizori de servicii pentru asistență (de exemplu, lucrători din domeniul sănătății) sau atunci când există o cerință legală de a raporta infracțiunile. Aceste limite trebuie explicate solicitantului la începutul interviului și în cadrul procesului de obținere a consimțământului informat.
 

Protecția datelor

Prelucrarea 5 datelor6 solicitantului este în acord cu prevederile legale atunci când solicitantul și-a dexprimat consimțământul de prelucrare a datelor pentru unul sau mai multe scopuri specifice, atunci când prelucrarea este necesară pentru îndeplinirea unei sarcini de interes public sau pentru exercitarea autorității oficiale, sau când sunt protejate interesele vitale ale solicitantului. Utilizatorii și furnizorii de servicii trebuie să prelucreze datele în conformitate cu legislația națională privind protecția datelor și cu Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR)7. 

Consimțământ informat

Consimțământul reprezintă manifestarea liberă, specifică, informată și lipsită de ambiguitate a voinței solicitantului, prin care acesta își exprimă acordul pentru transmiterea informațiilor necesare și pentru prelucrarea datelor sale personale.

În cazul copiilor, părinții șau tutorii in loco parentis sunt, de regulă, responsabili pentru acordarea consimțământului necesar accesării serviciilor. Vârsta la care este necesar consimțământul părinților depinde de legislația națională aplicabilă. 

"Acordul informat"8 eeste disponibilitatea exprimată de a participa la slujbe. Acordul informat al copilului trebuie solicitat atunci când acesta este suficient de matur pentru a înțelege și accepta participarea la servicii, chiar dacă nu poate oferi consimțământ legal deplin.

În conformitate cu articolul 12 din CRC, statele trebuie să garanteze dreptul copiilor capabili să își formeze propriile opinii de a le exprima liber în toate aspectele care îi privesc, iar aceste opinii trebuie luate în considerare în funcție de vârsta și maturitatea copilului9.

• 2

  UN Committee on the Rights of the Child, General comment No. 14 (2013) on the right of the child to have his or her best interests taken as a primary consideration (Article 3, para. 1), 29 May 2013, CRC /C/GC/14, available at: https://www.refworld.org/docid/51a84b5e4.html

• 3

  Article 3 Convention on the Rights of the Child, 20 November 1989, United Nations, Treaty Series, vol. 1577, p.3 available at https://www.refworld.org/docid/3ae6b38f0.html

• 5

  Article 6 GDPR defines processing personal data as ‘collection, recording, organisation, structuring, storage, adaptation or alteration, retrieval, consultation, use, disclosure by transmission, dissemination or otherwise making available, alignment or combination, restriction, erasure or destruction’ of personal data.

• 6

  Article 4 GDPR defines personal data as ‘any information relating to an identified or identifiable natural person (“data subject”); an identifiable natural person is one who can be identified, directly or indirectly, in particular by reference to an identifier such as a name, an identification number, location data, an online identifier or to one or more factors specific to the physical, physiological, genetic, mental, economic, cultural or social identity of that natural person’.

• 7

  Source is the General Data Protection Regulation, European Parliament and of the Council of 27 April 2016 on the protection of natural persons with regard to the processing of personal data and on the free movement of such data, and repealing Directive 95/46/EC (OJ L 119, 4.5.2016). More information on Article 4 can be found here: https://gdpr-info.eu/art-4-gdpr/ and on Article 6 here: https://gdpr-info.eu/art-6-gdpr/

• 8

  ‘Interagency Guidelines for Case Management and Child Protection’, Child Protection Working Group, Global Protection Cluster 2014, p.116.

• 9

  As established in Article 12 of CRC, for this purpose ‘the child shall in particular be provided the opportunity to be heard in any judicial and administrative proceedings affecting the child, either directly, or through a representative or an appropriate body, in a manner consistent with the procedural rules of national law’.

Procesul de referire 

Identificare și trimitere

Procesul de referire, precum și identificarea și evaluarea nevoilor speciale, pot avea loc în orice etapă a procedurii. După identificare și, dacă este necesar, după evaluarea inițială a nevoilor speciale, trebuie luați în considerare următorii pași:

1. Explicați solicitantului de azil scopul și etapele procesului de referire, motivul colectării informațiilor, faptul că acestea vor fi partajate numai cu acordul său și exclusiv în scopuri de referire, precum și limitele confidențialității conform legislației naționale. 
2. Adună date personale și informații relevante și proporționale pentru facilitarea referirii, utilizând Formularul de Referire.
3. Toate informațiile obținute în timpul interacțiunii cu solicitantul sau primite de la alte părți trebuie documentate pentru a asigura eficiența procesului de referire. Formularul de recomandare poate fi utilizat și în acest scop. 
4. Informațiile colectate trebuie să permită evaluarea nivelului de risc al cazului (urgent, ridicat, mediu sau scăzut) și stabilirea termenului necesar pentru realizarea referirii. 
5. Disponibilitatea și accesibilitatea furnizorilor de servicii selectați: solicitanții ar trebui să fie întrebați dacă pot accesa sau contacta furnizorii de servicii ei înșiși sau, dacă nu, cum ar trebui să fie contactați pentru urmărire, având în vedere eficiența, comoditatea și siguranța. Dacă nu există bariere (de exemplu, probleme de mobilitate, distanță față de serviciu, probleme de securitate, nevoi de interpretare etc.) pentru persoana care accesează un furnizor de servicii, persoana poate primi informațiile și îndrumarea necesare privind unde și cum să acceseze serviciul. Ori de câte ori este posibil, persoanele cu nevoi speciale ar trebui să fie împuternicite și sprijinite să acceseze serviciile singure.
6. Obținerea consimțământului informat: consimțământul pentru trimiterea către furnizorii de servicii specifici și pentru partajarea necesară a datelor trebuie obținut de la solicitant.
7. Odată obținut consimțământul, se poate efectua trimiterea către furnizorul de servicii adecvat.

Furnizorul de servicii care primește ar trebui să informeze utilizatorul cu privire la acțiunile întreprinse, în măsura posibilă și adecvată și cu consimțământul persoanei implicate. Dacă furnizorul de servicii care primește nu poate furniza serviciul necesar, utilizatorul trebuie informat cât mai curând posibil pentru a putea căuta sprijin în altă parte.

Diagrama de flux a procesului

Procesul, așa cum este descris în secțiunea anterioară cu pașii și măsurile de siguranță necesare, este reprezentat vizual în diagrama de flux următoare.

Evaluarea riscului

O evaluare a riscului vă va ajuta să identificați prioritatea răspunsului necesar. Neprimirea sprijinului necesar poate avea consecințe negative semnificative pentru solicitant. Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când calculați nivelul de risc și urgența trimiterii și a urmăririi.

La identificarea riscului crescut, luați în considerare expunerea (sau riscul de a fi expusă) unei persoane la traume, încălcări ale drepturilor omului, alte dificultăți și condiții de trai, precum și capacitatea individului de a face față, mecanismele de sprijin existente și soluțiile. 

La evaluarea nivelului de risc, ia în considerare frecvența și intensitatea experiențelor, atât trecute și prezente, cât și riscuri potențiale iminente, precum și existența mecanismelor de sprijin pe care individul le are în familia sau comunitatea sa până când serviciul respectiv poate fi primit. 

Toate informațiile colectate trebuie analizate într-un mod holistic pentru a evalua nivelul de risc al individului.

Graficul următor ilustrează o analiză de bază a elementelor de risc. Deși nu reprezintă o evaluare completă, urmărește să ofere o orientare și parametri pentru abordarea priorității răspunsului necesar. 

Graficul 1. Evaluarea nivelului de risc în funcție de severitatea și probabilitatea de prejudiciu în cazul în care nu se iau măsuri.

Pentru a evalua aceste consecințe și a înțelege urgența acțiunii ce trebuie întreprinse, în primul rând, trebuie să analizați probabilitatea de a provoca prejudicii (axa orizontală) atunci când solicitantul nu primește sprijin adecvat pentru nevoi specifice. Probabilitatea este măsurată de la 1 la 5, unde 1 este puțin probabil și 5 este cert.

Apoi evaluați gravitatea leziunilor (axa verticală) care ar putea apărea dacă nu este oferit suportul. În acest caz, severitatea este măsurată cu cifre de la 2 la 5, unde 2 nu înseamnă niciun rău și 5 este cel mai sever impact. Înmulțirea probabilității cu severitatea va produce o evaluare a riscului, care, în acest exemplu, este un număr între 2 și 25.

Pe baza culorii potrivite și a ratingului de risc calculat prezentat în Graficul 1, continuați la Graficul 2 și evaluați nivelul de răspuns. Prioritatea acordată acțiunii ce urmează a fi întreprinsă va reduce probabilitatea sau severitatea unei consecințe negative dacă nu se oferă sprijin adecvat pentru a răspunde nevoilor solicitantului.

Rezultatul evaluării anterioare poate fi înregistrat în Formularul de Trimitere pentru a reflecta prioritatea de răspuns necesară în cazul specific.

Persoanele cu nevoi speciale care nu sunt expuse unui risc crescut și/sau care nu au nevoi complexe ce necesită acțiune urgentă ar trebui informate despre serviciile disponibile pentru a răspunde nevoilor identificate. Cei care pot fi încurajați să acceseze singuri serviciile și, prin urmare, nu ar fi nevoie de trimitere. 

Persoanele cu nevoi speciale, care au nevoi complexe ce necesită acțiune urgentă sau o coordonare solidă a serviciilor de sprijin, ar trebui să fie trimise către agențiile partenere/furnizorii de servicii pentru managementul cazurilor sau sprijin specializat.

Trimiterile cu risc ridicat care necesită intervenție imediată sau urgentă trebuie făcute telefonic și urmărite. 
 

Graficul 2. Evaluarea nivelului de răspuns

Ce să faci și ce să nu faci

Îndrumări suplimentare și legături relevante

Mecanisme de probă și șablonul SOP

• Planul UNHCR în 10 puncte în acțiune, Mecanisme pentru screening și trimitere, actualizare 2016. https://www.unhcr.org/publications/manuals/5846d0207/10-point-plan-action-2016-update-chapter-5-mechanisms-screening-referral.html
• Comitetul Helsinki al Maghiariei, Ghid scurt privind sprijinul și îngrijirea victimelor care solicită azil de tortură, 15 mai 2017. https://www.helsinki.hu/en/short-guide-on-the-support-and-care-of-asylum-seeking-torture-victims/
• Ghidul OIM, OIM privind mecanismele de trimitere: pentru protecția și asistența migranților vulnerabili la violență, exploatare și abuz, precum și a victimelor traficului, 2020. https://publications.iom.int/system/files/pdf/iom_guidance_on_referral.pdf
• UNHCR, Instrumentul pentru Identificarea Riscului Crescut (Ghidul Utilizatorului), iunie 2010, Ediția a doua.
• Instrumentul de Identificare a Riscului Crescut al UNHCR
• UNHCR și IDC, Instrumentul de Screening al Vulnerabilităților, 2016. https://www.unhcr.org/protection/detention/57fe30b14/unhcr-idc-vulnerability-screening-tool-identifying-addressing-vulnerability.html